Iar exemplele de coexistenţă stilistică se înmulţesc cu cât înaintăm în ceea ce am definit cândva drept prima modernitate românească.

Pentru înţelegerea legăturii noastre cu Europa se cade, cred, să înţelegem mai bine, cu nuanţele de rigoare, legătura noastră istorică şi profundă cu noi înşine.

Pe de altă parte aceeaşi apartenenţă europeană se desluşeşte într-un fenomen pe care l-am denumit „dualismul cultural românesc”, reflex direct a ceea ce istorici de vază precum P.P.